Povestea celor 14 copii condamnaţi să rămână văcarii satului: „Le-au pus eticheta şi nimeni nu le mai dă şanse“

Barlad Online


Discriminarea copiilor săraci se face simţită şi în cea mai săracă zonă a ţării, în Vaslui, unde cei născuţi în familii respinse de consăteni de generaţii continuă să fie daţi deoparte. 14 copii, fraţi ori veri de gradul I, sunt puşi la zid de societate pentru simplul fapt că s-au născut în familia neporivită.

Într-o căsuţă bătrânească din lut, din localitatea vasluiană Coroieştii de Jos, împart sărăcia 19 suflete, 14 copii şi cinci adulţi. Trei familii înrudite şi copiii lor trăiesc sub acelaţi acoperiş în trei camere identice. Copiii au vârsta cuprinsă între 1 şi 14 ani şi sunt condamnaţi să rămână săraci şi ignoranţi. Copiii văcarului, rămân văcari Discriminarea vine chiar din partea consătenilor care au moştenit idei preconcepute de la bunici şi străbunici. Copiii văcarului trebuie să rămână văcari. Aşa se întâmplă de generaţii întregi şi progeniturile celor din această familie sunt blocate într-un cerc vicios din care niciunul nu scapă. Sunt atât de săraci încât nu vor putea niciodată să scape de acest stigmat. Deşi copiii vor să meargă la şcoală şi participă la ore, nu pot să evolueze pentru că sunt puşi la colţ de colegi şi chiar de profesori. În căsuţa unde au trăit şi copilări văcarii şi ciobanii satului de câteva generaţii, trăiesc acum fiicele şi nepoţii celor mai stigmaţi oameni din sat. O bătrână de 67 de ani, două dintre fiicele ei, soţii şi copiii acestora împart traiul sub acelaşi acoperiş. Femeile au grijă de copii, iar bărbaţii câştigă traiul familiei ca văcari, ciobani ori ca zilieri la munca câmpului. 10 suflete într-o cameră de 5 metri pătraţi Lenuţa Lupu şi Gheorghe Paraschiv au împreună opt copii cu vârsta cuprinsă între unu şi 14 ani. Nu au apucat să se căsătorească cu acte, dar fac împreună o familie. Singura lor avere e un televizor mic în faţa căruia se adună toţi copilaşii. Mama şi copiii dorm pe două paturi puse de-a lungul a doi pereţi, iar tatăl doarme întins pe jos. Miroase a curat, preşurile care acoperă lutul întins pe jos sunt curate, focul duduie în soba proaspăt văruită. Un bec atâtnând din tavan şi un televizor micuţ pus pe o policioară, sunt singurele lucruri care amintesc de lumea modernă. Pe paturi sunt întinse pături curate. Nu există alt mobilier şi nici nu se văd lucruri împrăştiate. Nu e nicio jucărie în casă, nicio carte sau caiet. Nu au loc în adăpost decât pentru strictul necesar. Singurele haine de schimb sunt întinse afară, la uscat. Puţinele lucruri în plus sunt depozitate în pod. În camera de alături locuiesc şase suflete. Geanina Lupu şi Ion Viţoreanu au “doar” patru copii. Şi la ei e sărăcie lucie, dar la fel de curat. Mama celor două surori Lupu, Lisaveta Cristea (67 ani), ocupă cea de-a treia cameră a casei alături de doi nepoţi, de 13, respective 14 ani, pe care îi creşte în plasament familial de când mama lor a fugit în lume. “Fiică-mea cea mare a fugit în lume cu unu şi dusă a fost. Acum are copil mic. Eu am grijă de băieţii mari. Ne descurcăm cum putem”, spune bătrâna primindu-ne în casă să ne convingem că băieţii sunt îngrijiţi. "Trebuie schimbate mentalităţi" Toţi copiii merg la şcoală dar riscul abandonului bate la uşă. “Una din fetiţe a repetat un an de două ori. Un băieţel de 13 ani întâmpină greutăţi fiind marginalizat. Aşa au trăit părinţii şi bunicii lor, aşa sunt condamnaţi să trăiască şi ei. Trebuie schimbate mentalităţi, altfel soarta acestor copii rămâne pecetluită şi nu e drept. Ei nu pot avea acelaşi randament la şcoală ca ceilalţi copii pentru că mănâncă prost, nu am cum să se odihnească când dorm atâţia într-un pat, nu au loc unde să înveţe. Rolul şcolii este de a da fiecărui copil şansa la educaţie”, a spus, pentru “Adevărul”; Gabriela Lungu, asistent social în cadrul unui proiect finanţat de UNICEF la Primăria Coroieşti. Asistentul social a mai precizat că, de curând, copiii au fost duşi la o expertiză neruro-psihiatrică, demers făcut pentru a putea obţine aprobările necesare pentru ca ei să aibă parte de programă şcolară adaptată nevoilor lor. "Sunt prezenţi la activităţi, mama cu opt copii a participat la un cors de calificare pentru îngrijire bătrâni la domiciliu şi are deja certificat. Li s-a pus eticheta că nu pot şi nimeni nu le dă nicio şansă", susţine Gabriela Lungu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu